Vara, în parc (compunere de Ioana-Victoria Nedelcu)

     Eu sunt în parc. Cerul este înveşmântat în nuanţe de roz, galben şi albastru.  Soarele parcă se scaldă în lacul din parc . Copiii se plimbă cu bicicletele. Porumbeii zboară încetişor deasupra capetelor tuturor. În timpul acesta, mierlele cântă, împreună cu alte păsări. Parcă toate ar da un concert. . Mă aşez în iarbă. Îmi rezem capul de muşchiul gros care acoperă copacul. Briza uşoară a verii îmi ridică puţin părul. Închid ochii. Deodată, tresar. Strigăte de copii zglobii se aud. Mă cheamă să mă joc cu ei. Mă ridic leneşă de pe iarbă. Soarele mă orbeşte cu strălucirea lui şi mă mângâie pe obraji. Mă îndrept spre copii. O fetiţă de vârsta mea, cu părul parcă de aur, roşie în obraji aleargă spre mine şi-mi dă mingea ei cu buline. Urma să ne jucăm cu alţi patru copii "Raţele-şi-vânătorii". Mă amestec în aşa-zisul  "cârd de raţe" şi încep să mă feresc de mingea ţintită de aşa-zişi vânători. După ce terminăm cu jocul, suntem de acord să jucăm "Pituluşul". Mă ascund cât pot mai bine în spatele unui copac. Însă, sunt descoperită foarte repede. A doua oară, mă fac una cu tufişul. De data asta, sunt greu de găsit! Într-un târziu, mă văd şi pe mine.Ufff... Oare ce ne mai jucăm acum? "Telefonul-fără-fir"? Nu. "Mâţa"? Nu. Fotbal? Doar băieţii. Până la urmă , hai să ne apucăm să culegem flori, din care ne facem coroniţe. După ce împletim coroniţe ce mai facem? Nimic, pentru că începe să se lase amurgul. Toţi plecăm acasă. Noaptea, ca o plapumă neagră , acoperă oraşul. Dar eu nu mai apuc să văd stelele sclipitoare şi luna. Sunt deja în lumea viselor...

Vara

 Lumina, cat de multa lumina! Aproape ca ma dor ochii de atata lumina. Ce soare este astazi! parca este mai mare si mai stralucitor decat zilele trecute. Culorile sunt vii chiar daca nu se disting foarte bine.
   Cerul a ajuns sa se uneasca cu pamanul si parca totul ma ameteste. Niciun nor nu este pe cerul de un albastru aprins.
Aroma proaspata si sarata a marii ma invioreaza.
   Vad de la fereastra mea spuma alba a valurilor care se sparg de mal. Apa straluceste in nuante de galben-verzui la lumina fierbinte a razelor de soare. Nisipul plajei parca a prins viata, miscandu-se odata cu valurile. Pescarusii, ca zeci de corabii zburatoare, se invart in jurul unei prazi numai de ei vazute. Aerul a prins culoare, culoarea roz a zorilor. Simt ca trebuie sa ies , sa simt sub talpi caldura nisipului si in plamani aerul sarat al marii si briza racoroasa sa-mi mangaie pielea si parul.
   Intotdeauna am simtit ca daca ceva poate sa alunge fantasmele noptii, acel ceva este soarele.
Soarele, marea si vara fac parte din mine, si-n sufletul meu si daca as fi putut sa aleg momentul in care sa ma nasc, ar fi fost vara .                                                                                                    

                                                                   Compunere facuta de  Dinu Anda Elena!

Vară de lemn... (compunere de Ioana-Victoria Nedelcu)

       Vara a sosit! Chiar ea, vara, inundată de lumină şi de căldură! Curcubeele colorate ca nişte arcade ale verii, îşi găsesc locul cuminţi, pe cer, în urma ploilor.Cerul, însăşi, pare o pictură în acuarelă, colorată în toate nuanţele de albastru, roz şi galben. Culorile acestea parcă se îmbrăţişează pe cerul văratic. Miresmele florilor îmi mângâie nările!
      Poate vă-ntrebaţi cine construieşte această minunată şi călduroasă vară. Ei bine, dacă vreţi s-aflaţi, citiţi tot mai departe...
      ... Noaptea, pe când luna străluceşte ca un giuvaer pe cer, şi stelele ca nişte mici perle, o minunată fată soseşte. În spatele ei, un alai întreg: o fecioară făcută din apă, care când zboară presară pe pământ ploaia. Această fată, numită Prinţesa Ploaie, este pictoriţa care desenează pe cer aracadele verii, curcubeele. În spate, se mai găseşte şi un tâmplar, lângă care stă un băieţaş care ţine nişte găleţi cu vopsele. Mai vin, după ei, două fete şi un băiat: Prinţesa Iunie, Prinţesa Iulie şi Prinţul August. Apoi încă nişte oameni care ţin lemne şi pensule.
          Taman la miezul nopţii, toţi se apucă de treabă:Prinţesa Ploaie îşi pune ucenicii, adică picăturile de ploaie să picteze curcubeul. Tâmplarul se aşează pe o buturugă şi începe să meşterească din lemn păsări, flori, cireşe, zmeură... Apoi, le aşează la o parte ca fecioara care sta în fruntea alaiului, adică Regina Vară, singură, cu mâinile ei albe şi parfumate ca floarea de cireş, să pună mâna pe pensulă şi să picteze acele obiecte. În timpul acesta, Prinţesele Iunie şi Iulie, împreună cu Prinţul August, aşează obiectele din lemn, pictate de Regină. Unde? Pe crengile copacilor. În zori, înainte să ne sculăm noi şi să ne uităm pe fereastră, toţi termină cu lucrul. Nu vă uitaţi să vedeţi obiectele din lemn. De ce? Când sfârşesc cu lucrul , Regina Vară rosteşte o formulă magică care face ca toate obiectele neînsufleţite să prindă viaţă. De sus, Regina Ploaie presară picături de ploaie spre pământ. În timp ce coboară spre pământ, picăturile de ploaie pictează cerul şi curcubeul. Apoi, peisajul, îţi taie răsuflarea...

     Şi acum, uite c-aţi aflat cum s-a creat vara...